Exploziile solare si urmarile lor

Probabil stiti ca week-end-ul trecut a fost o intreaga simfonie de explozii solare si vanturi solare ce au influentat magnetosfera terestra.

Probabil va spuneti ca asa ceva a mai fost si va mai fi. Total de acord, dar sa incercam sa vedem si cateva efecte ale lor, chiar daca unii sceptici vor spune ca nu au legatura.

Sa enumeram:

1. Un transformator a explodat in Las Vegas. Cauza necunoscuta. Urmare a exploziei, o autostrada a fost blocata datorita intreruperii curentului electric in sistemul de dirijare a traficului;

2. Un transformator a luat foc in Georgia;

3. Un transformator a luat foc in Alabama;

4. Un transformator a luat foc in Noua Zeelanda;

5. Un transformator a provocat un incendiu in Michigan;

6. Un cablu a luat foc in Illinois;

7. “Defectiune electrica” in Nebraska;

8. Pana de curent in Kansas;

9. Pana de curent in Venezuela.
Eu cred ca este prea mult ca sa fie doar o coincidenta.

This entry was posted in Catastrofe extraterestre and tagged , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Exploziile solare si urmarile lor

  1. Luna says:

    Problema exploziilor solare este expusa cu multa luciditate de un fizician francez, doctor in mecanica fluidelor, J-P Garnier.
    Voi reda din teoria formulata, care a fost unanim aprobata de fizicieni.
    Anexa XI :
    Fizicienii ignora inca faptul ca legea lui Newton si Kepler, verificate si inca verificabile in spatiul nostru planetar, vor fi inexacte la sfarsitul timpului pentru ca ele nu tin cont de deschiderile temporale si de discontinuitatea timpului.
    Fiecare spatiu planetar se instaleaza pe o orbita mai confortabila. Terra poate « slabi » (aici e spus in ideia ca isi poate micsora volumul ) activandu-si vulcanii si scuipand « supra-greutatea » in spatiu, sau si mai multe cutremure o vor scutura pentru o mai buna reasezare a masei . Daca Pamantul « slabeste » printr-o succesiune de « regimuri » draconiene timp de 2000 de ani fiecare, ea va atrage meteoritii din spatiu.
    Bazat pe continuitatea aparenta a timpului si binecunoscua t inca din clasele terminale, calculul diferential ramane baza matematica in fizica. ( le calcul différentiel demeure la base mathématique de la physique)
    Ecuatiile care rezulta exprima legile intr-un timp continuu si observabil de catre cei care traiesc in aceeasi lume, posedand acelasi sistem de masurate a timpului.
    Devin « paranormale » observatiile fizice unde trecutul, prezentul si viitorul joaca acelasi rol in acelasi moment.
    Aceste reajustari temporale ciclice pot in mode egal sa perturbe magnetismul, inversand cateodata polii. Aceasta inversare periodica este destul de frecventa si o putem constata dupa lava aruncata de vulcani. Magnetismul anumitor particule din lava nu se activeaza decat la racire. Orientarea N-S observata depinde de pozitia Polului Nord in momentul eruptiei vulcanice.
    Exista deci o posibilitate de a data inversarile succesive care nu au durat niciodata mai mult de 10 000 de ani. Ultima inversare a avut loc la mijlocul ciclului actual, de 25 000 de ani in timpul unei mari deschideri temporale haotice. Inca rau inteleasa accelerarea expansiunii Universului corespunde cu accelerarea acestui sfarsit.
    Ultimele doua explozii solare pot avea loc in acelasi timp. Cataclismele vor fi dramatice.
    Explozii solare ( sigiliile apocaliptice)
    1899—–1929—-1959—-1989—–( a intervenit mai repede 2003)—-2012—( data teoretica)——2079) care este data posibila a sfarsitului timpurilor.
    In 2012 intervine accelerarea timpului.
    Noi stim déjà dupa simularile pe ordinator ca in cativa ani 75% din zonele locuite vor fi acoperite de apa. Trebuie oare ca New York-ul sa fie inundat pentru ca guvernantii sa devina constienti de situatia planetara care este foarte grava ??
    http://www.garnier-malet.com
    Intervin cu cateva traduceri suplimentare pe care le gasesc extrem de interesante.

    Mecanica infinitului mic ( mecanica cuantica) ne dovedeste ca observatorul unei experiente este totdeauna un participant. De ce nu ar fi acelasi lucru in infinitul mare ( mecanica universala) ??
    Teoria dedublarii abordeaza problema demonstrand ca orizontul observabil al unei particule este totdeauna o particula evoluand intr-un alt orizont. Astfel orizontul infinit mare al particulei initiale nu exista pentu particulele care au aceasta particula pentru orizontul infinit mic.
    Luand schimbarile la scara timpului si spatiului intre Infinitul mare si Infinitul mic, aceasta teorie permite unificarea legilor Infinitului mic si Infinitului mare ;
    Divizarea ( dedublare )timpului . deschideri temporale.
    Timpul intre un obstacol ( de orice natura) si raspunsul sau defineste o perioada de adaptare pentru o particula folosind acelasi spatiu definit si limitat orizontal. O accelerare a fluxului de timp intr-un orizont imperceptibil, imparte primul orizont si permite unei particule,( dedublate)/ impartite din particula initiala, evoluand in acelasi mod, sa obtina un raspuns inaintea particulei intiale.
    Accelerarea timpului poate fi astfel incat particula intiala „sa nu aiba timp” sa-si foloseasca „momentul/ clipa” din timpul sau, in timp ce dublul ei „are tot timpul” sa primeasca raspuns la „intrebarile’ ei „ in acel moment.

    Aceasta necesita posibilitatea accelerarii timpului, dedubland particula initiala intr-un timp impeceptibil pe care eu il numesc „deschideri temporale” . Ori timpul este observabil si masurabil prin miscarea unui spatiu raportat la altele.
    Prin urmare el este continuu. Diferentiind timpul prin „deschideri temporale” ne intoarcem la observarea unei miscari, deci la perceptia observatorului insusi care este in acelasi timp orizontul unei particule si particula in orizontul ei.

    Dedublarea observatorului initial

    Dedublarea implica un observator dedublat, evoluand in deschideri temporale ale observatorului initial. Din caua unei diferente de perceptie, observatorul dedublat evolueaza mai repede intr-un timp accelerat pe care el il considera normal. Pentru el, timpul observatorului initial devine un timp „ incetinit” sau chiar „oprit”.
    Astfel acest al doilea observator poate furniza raspunsuri la intrebarile observatorului initial, prin schimb de informatii in „desciderile temporale” comune. Observatorul initial dobandeste o memorie instinctiva si „ proactiva” care ii permite sa puna intrebari noi. Aceasta anticipare ii permite sa castige timp insa el inca nu are raspunsurile la primele intrebari.

    O dedublare a observatorului dedublat

    Observatorul dedublat ignora observatorul initial pentur ca el ignora timpul sau de evolutie.
    El se poate considera ca fiind el insusi un observator intial care la randul sau s-a dedublat.

    Trecut, prezent si viitor

    Al doilea observator evolueaza in prezentul sau si el raspunde la intrebarile primului, intrebari care pentru el vin din trecut.
    Il pune intrebarile dublului sau care raspunde la randul lui. Aceste raspunsuri vor veni din viitor. Prin schimbul de informatii simultane din deschiderile temporale el este in acelasi timp observator in trei timpuri diferite : trecut, prezent si viitor.

    Teoria dedublarii ofera o ecuatie care permite exprimarea in mod riguros a schimbului de perceptive intre doi observatori dedublati in timpuri diferite.
    Aceasta ecuatie este baza fundamentala a teoriei dedublarii.

    Prin schimbarea scarii timpului si spatiului, ea reuneste INFINITUL MARE CU IN
    FINITUL MIC al unui obsevator initial si infinitul mic al obsevatorului dedublat.
    Aceasta impune trei viteze de dedublare calculate prin teoria de dedublare si publicata in 1998.

    C2 = 7C1 = (73/12)105C0, unde C0 este viteza luminii.

    Raportul de viteza limiteaza spatiul si timpul de dedublare.
    Aceasta limita impune un numar finit de 2 observatori dedublati din primul. Ea impune o singura dedublare din al doilea, care va avea deci un singur raspuns la intrebarile sale.

    Stabilind aceasta ecuatie, imi este posibil sa explic in mod riguros postulatul (curios de altfel) introdus de Einstein care afirma fara justificare logica ca viteza luminii este independenta de viteza sursei si de viteza observatorului.

    Intradevar C0 este viteza de perceptie din timpul prezent in orizontul de observatie unde diferiti observatori ai aceluiasi orizont trebuie sa perceapa toate informatiile in acelasi timp pentru a face parte din acceasi realitate prezenta. Acest sincronism de observare este indispensabil pentru ca este un prezent comun diferitilor observatori care evolueaza in aceelasi orizont si in acelasi timp.

    Ipotezele dispar :

    Pentru a accelera timpul trebuie obligatoriu sa fie utilizata o viteza mai mare decat C0 . Numita superluminica acese viteze dau altor observatori dedublati posibiliattea de a percepe realitatea mai repede. De cativa ani oameni de stiinta- Aspect in 1982, Gisin in 1998, Suarez in 2002 au observat aceste viteze fara a putea justifica existenta lor. Aceasta justificare pare imposibila pentru ca dupa ecuatia lui ’Einstein (E=mC2),

    O particula trebuie sa aiba masa zero ca sa poata atinge viteza luminii. Cum informatia este energie « E » ea poseda deci masa m = E/ C2 si in concluzie ea nu poate sa fie mai rapida decat lumina.

    Dar se poate explica cu teoria dedublarii :

    -O masa zero in orizont trecut, trece intr-un orizont imperceptibil cu o viteza superluminica printr-o deschidere temporala unde ea poseda o masa.
    O informatie care depaseste vitea luminii schimba timpul. Aceasta lege a fost pusa in evidenta de catre Langevin in 1923 si verificata in 1972 de catre Kneferle si Keating.
    O unda infinit mare in orizont devine infinit scurta in alt orizont unde timpul este accelerat si unde observatorul nu are acceasi perceptie a timpului.
    O schimbare cara indica ca un potential la exteriorul unui orizont exprimat in 1/L ( unde L este masura spatiului, devine 1/L² pentru particulele acelui orizont.

    Cele trei energii ale dedublarii

    Toate aceste proprietati permit sa fie evaluat universul realitatilor ( trecut, prezent, si viitor)care nu pot fi percepute si care sunt dependente de 3 viteze , de 3 energii de dedublare de unde teoria dedublarii da raportul :

    0,1%, 33,3% et 66,6% din energia initial.

    In 1998 Saul Perlmutter si Brian Schmidt au aratat inependent ca exista o energie de repulsie necunoscuta care corespunde cu 66,7 % din energia universului.
    Aceasta observtreie vine sa confirme teoria celor trei energii din teoria dedublarii publicata in acelasi an. La timpul sau Albert Einstein a incercat sa introduca o constanta cosmologica de 67 %. Neputand fi demonstrata el a declarat la moartea sa ca acesta constanta « este cea mai mare greseala a vietii lui » de fapt ea fiind rezultatul unei intuitii geniale.

    Aceasta dedublare este limitata la schimbul de infoamtii instantanee « aller-retour »si care formeaza legaturi energetice intre diferitele spatii dedublate, in timpuri diferite.

    Este foarte necesar sa fie spus ca un univers in dedublre este parcurs de energii de informatii al carui echilibru depinde de observatori si de capacitatea lor de a anticipa raspnsurile in mod intuitiv.
    Un Univers este plin de aceasta energie vitala cu informatii pe care o numim eter..
    Inca in zilele noarte aceasta energie ramane misterioasa. Insa ea exista, si in 1948 fizicianul olandez Hendrik Casimir a putut sa o puna in evidenta.
    Cei care ignora teoria dedublarii explica ca este un efect ciclic.

    Ciclul de diferentiere a timpului.

    Miscarea dedublarii timpului se efectueaza in cicluri pe care teoria permite sa le calculeze.

    Trecutul, prezentul si viitorul se separa de un timp initial unic de 12perioade de 2070 ani formad un ciclu de 24 840 ani.

    Cu o perioada de tranzitie de 1080 ani sau (9 x12 ) ciclul este de 25 980 ani. Aceasta corespunde ciclului de precesie a echinoxilor care au fost observati dar niciodata explicati

    Trebuie notat ca aceasta separare a timpului corespunde cu 100 de rotatii ale lui Pluton in jurul Soarelui. Exista deci un inceput si un sfarsit al dedublarii timpului ceea ce in antichitate se numea « sfarsitul timpului » totul diferentiat in 12 perioade prin trecerea a 12 constelatii la orizontul eclipic terestru.
    Ori cum am arata prin teoria dedublarii ca schimburile de informatii instantanee prin deschiderile temporale, folosesc 2 circuite de informatii cu o simetrie dodecaedrica, ( 12 fete pentagonale).

    Asociate cate doua, miscarile planetelor din sistemul nostru solar deschid aceste circuite. Astrofizica moderna vine si pune in evidenta o simetrie dodecaedrica a radiatiilor fosile a ceea ce ea numeste « big bang ». Este de fapt vorba de schimburi de informatii intre trecut, prezent si viitor, necesare sfarsitului de ciclu care termina dedublarea observatorilor.

    Concluzii
    Pentru prima data teoria dedublarii permite calcularea constantei ( viteza luminii, constanta de structura fina).Ea defineste , explica si justifica precesia echinoxilor (conform observatiilor, acest ciclu fiind al celui de dedublare a timpului). Ea prevede in mode egal modificarile sistemului nostru solar la sfarsitul acestui ciclu datorita sosirii planetoizilor justificati in 2006 intr-o publicatie a « American Institute of Physics ». In sfarsit bulversanta notiune de timp, ea pune mai ales in evidenta o energie de schimb de informatii particulare intre trecut, present si viitor in deschiderile temporale imperceptibile.

    Ori ciclul de dedublare a timpului sistemului nostru solar se apropie de sfarsit si acesta poate determina bulversari planetare… Sosirea planetoizilor in centura Kuiper declanseaza in acelasi timp grave modificari in centura de asteroizi si violente explozii solare.
    Nu putem ignora ploaa de metoriti care se abate peste Pamant si care se va intensifica. Pentru a compensa acest aport de masa planeta noastra va reactiona prin eruptii vulcanice din ce in ce mai numeroase. Toate aceste schimburi de informatii , de masa si energie, vor bulversa lumea noastra si climatul care se schimba in mod brutal.
    Intelegand eterul si schimburile de energia informatiilor intre particule in deschiderile temporale ale celor trei timpi ( trecut, prezent, viitor) ar putea fi posibil de ameliorat echibrul planetei, cu atat mai mult cu cat sfarsitul actualului ciclu dededublare va face aceste schimbari permanente.

    Sfasitul dedublarii timpului

    Gratie observatiilor facute inca din 1868 asupra exploziilor solare, am aratat ca ne aflam in perioda de tranzitie 180 de ani care ne sapara de sfarsitul de timp in sistemul nostru solar.
    Corespunzand a 3 perioade de 30 de ani, 3 explozii importante (1899-1929-1959-1989) au deschis ‘portile viitorului care a fos recreat in deschiderile temporale in timpul ultimului ciclu de 25000 de ani.

    Atrocitatile razboaielor din timpul secolului 20 sunt inca prezente in memorie noastra. Suntem departe de a descoperi binefacerile Apocalipsei. Din 1989 s-au deschis portile trecutului care ar si trebuit sa ne aduca solutii la rezolvarea problemelor. Cum noi traim in deschiderile temporale ale trecutlui, nu putem cunoaste data deschiderii portilor in avans.
    Maximul posibil intre doua dechideri temporale este teoretic de 30 de ani ; insa ultima explozie solara de anvergura a avut loc in 2003, cu 16 ani inaintea datei teoretice.
    Este dificil de prevazut cand va avea loc penultima si apoi ultima.
    Un ciclu solar este bine cunoscut, este de 11 ani, maximum a fost in 2001 si un altul va fi in 2012. Cum un minim din 2006 care a fost aproape egal cu ultimul maxim, putem sa ne asteptam la ce este mai rau. En sfarsit , o deschidere precipitata a celei de a 6-a porti pe care inaintasii o numeau « Sigiliile Apocalipsei » risca sa perturbeze si mai tare planeta noatra care este déjà fragilizata de deschiderea brutala a celei de a 5-a porti in 2003.
    Modificarile climatice si geologice pe care le putem observa indica ca planeta « este in rosu ».
    In ultima mea publicatie stiintifica din 2006 am putut explica sosirea acestor planete noi- numite « planetoizi » la orizontul sistemului nostru solar, in centura Kuiper aproape de Pluton. Trebuie sa asteptam ca cerul sa pice pe noi ca sa putem in final actiona ?

    Ce este de facut in cazul dereglarilor planetare!

    Stiind ca schimburile de informatii sunt curente energetice care umplu Universul de un Eter permanent, este usor de inteles ca « realitatea noatra prezenta » furnizeaza energie pentru o « relitate viitoare » in deschiderile temporale.
    Daca planeta noastra nu primeste in schimb, prin compensarea energiei pierdute prin « realitatea trecutului » echilibrul sau devine instabil. In acest caz planeta va compensa lipsa de energie prin atractia unor mase. Aceasta va antrena o ploaie din ce in ce mai densa de asteriozi si meteoriti.

    Perfect observabil in ultimii 20 de ani, acest fenomen se agraveaza in timpul zilelor noastre.
    Fenomenul participa la formarea efectului de sera. Apropierea planetoizilor de Pluton va antrena explozii solare de anvergura care vor accelera dezechgilibrul planetar prin vanturi solare din ce in ce mai violente.
    Atragand meteoritii, Terra isi va intensifica activitatea vulcanica. Cantitatea de praf din atmosfera va deveni si mai mare, intensificand efectul de sera si contribuind la cresterea temperaturilor. Exploziile culcanice perturba compozitia chimica a atmosferei care se schimba agravand pierderea de ozon. Norii de mica altitudine care reflecta caldura nu vor mai avea posibilitatea sa se formeze, diminuarea lor antrenand seceta si diminuarea panzelor de apa freatica. In sfarsit modul nostru de viata, aduce o contributie la dezechilibrul energetic.
    Nu numai prin aplicarea unor solutii ecologice, sau prin reducerea productiei industriale sau alimentare, vom putea avea un echilibru la sfarsitul dedublarii timpului.
    Pierderile energetice in deschiderile temporale catre viitor sunt de foarte mare anvergura.
    Aceste pierderi ar purea fi usor sompensate prin aport energetic din trecut.
    Acest aport nu poate avea loc daca noi nu vrem sa intelegem dedublarea isi rolul sau vital.
    .Fiecare dintre noi putem prin dedublare capta energia capabila sa compenseze pierderile noastre.
    Trebuie insa cunsocut mecanismul dedublarii si aplicarea lui cotidiana.
    A venit timpul sa facem ceva, daca vom vrea sa ne vedem copii crescand pe o planeta linistita, departe de toate certurile care ii agraveaza acest dezechilibru.

  2. Gogu says:

    Personal, nu prea sunt de acord cu teoriile vehiculate mai sus.

  3. Amun says:

    Gogule, tu alea de mai sus le numesti teorii?! Nu vezi ca nu sunt alt ceva decit texte propagandistice menite sa-ti bage in cap un singur lucru: SFÂRŞITUL E APROAPE! Orice om cu liceul terminat, ar întelege ca legile fizicii nu se schimba cind vor unii si ca daca Terra exista de 4.5mld de ani si a reusit sa produca si citeva exemplare vii capabile de ratiune este pentru ca legile aste functioneaza al dracului de bine!

    NB: Nu va incredeti in preziceri! Nemplinirea duce la depresie! ;)

  4. Gogu says:

    Poi, tot teorii sunt, chiar daca sunt propagandistice. Si chiar daca eu nu sunt de acord cu ele, asta nu inseamna ca ceilalti cititori nu au dreptul la propria opinie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>